Skip to content

Turism

În Munţii Poiana Ruscă, luna septembrie poate fi recomandată ca fiind cea mai indicată pentru practicarea turismului, în această perioadă nu se mai înregistrează călduri apăsătoare, ca în august şi iulie, supărătoare, mai ales în drumeţiile prin zona de platou lipsită de pădure; nebulozitatea este mai mică, favorabilă fotografiatului. Peisajul capătă un farmec deosebit datorită veşmîntului de toamnă pe care încep să-l îmbrace pădurile. În luminişuri şi poiene răsar brînduşele, iar în zona înaltă din culmea Padeş-Rusca se pot culege afine şi merişoare.

Impresii si imagini dintr-o zona rurala mirifica a Romaniei. Un amestec de bucurie si tristete. Am batut mai toti muntii nostri, dar si multe zone cu sate si case risipite pe dealuri. Tinutul Padurenilor ni-l doream mai de mult; il si rugasem pe amicul Eugen Roman din Hunedoara sa ne fie ghid pe acolo. Dar intamplarea a facut ca prima tura sa fie in 1-2 august, la invitatia unor montaniarzi ai judetului HD si ai zonei. Ei au organizat o intalnire a celor care editeaza revista Romania Pitoreasca cu cei care scriu mai des in ea. Amabila gazda ne-a fost Dl.Sergiu Tent si a sa pensiune ” Panoramic” , situata pe colina din amonte de satul Ghelari, colina care ofera intr-adevar o privire panoramica spre fascinantul Tinut al Padurenilor. Dansul, Nicu Jianu si Ioan Sicoe, ne-au dovedit si o mare dragoste pentru oamenii si locurile acelea, oameni care ii respecta si-i iubesc. Tiberiu Svoboda, Casian Balabasciuc, Nicu Jianu si Dan Anghel ne-au prezentat noi carti ale lor- scrise cu multa dragoste pentru locurile si oamenii despre care scriu si in revista RP. De cateva zile, ma cufund in fascinantele povesti scrie de Casian cu multa dragoste pentru acei oameni si acele locuri (dragi si noua !), dar si cu real talent. Ne-am bucurat sa-i cunoastem „face to face” si pe motii Ioan Nicoara (din Phoenix- Arizona, USA), Ioan Parva din Brad, ale caror ganduri scrise in carti si reviste despre Tara Motilor ne emotioneaza de cate ori le citim. Ne-a impresionat ospitalitatea familiei Miron din satul Feregi, pasiunea lor si a celor dragi lor de a pastra si arata lumii portul, dansurile, obiceiuri stramosesti si ne-am bucurat afland de succesele formatiei lor de cantece si dansuri. Ne-am delectat ochii cu frumoasele costume populare cu care erau imbracati frumosii flacai si frumoasele fete . Am aflat ca acele costume sunt mostenire de familie si ne-am bucurat sa sunt mandri de ele. In drum spre Alunu- „Satul de Marmura”, ne-am oprit in satul Poienita Voinii sa vizitam casa natala (acum muzeu ) a celui care a fost rapsodul Dragan Muntean – fala padurenilor. Ne-a intristat apoi starea in care se afla vechea biserica de lemn din Alunu si faptul ca frumoasa si mai recenta lor biserica de marmura are din ce in ce mai putini enoriasi….(:!!!
La plecarea spre casele noastre, gazdele ne-au condus la impresionanta biserica din Ghelari. Am aflat despre si am ramas uimiti de tenacitatea cu care in anii de trista amintire, oamenii din Ghelari la indemnul unui preot de exceptie, au ridicat o impresionanta biserica.

sursa: http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/19-sageti-spre-azur/prin-tinutul-padurenilor

TRASEE TURISTICE

1. Hunedoara – Ghelari

Distanţă: 16 km
Caracteristici: traseul ajunge în zona de platou a Munţilor Poiana Ruscă. Drum modernizat, în parte în pantă. Diferenţă de nivel: 500 m. Poate fi realizat cu microbuze.

De la Hunedoara ne îndreptăm spre Teliuc. După ieşirea din oraş, drumul continuă pe valea Cerna între versanţii stîncoşi ai masivului de roci dolomitice de la Hunedoara, în curînd trecem prin localitatea minieră Teliuc, cunoscută pentru exploatările de minereu de fier, începute din timpul romanilor şi care alimentau, în parte, furnalele de la Hunedoara. Regiunea este poluată, în special datorită staţiei de îmbogăţire prin prăjire a minereurilor de fier carbonatice sărace. La Teliucu Superior, în faţa barajului Cinciş, drumul părăseşte valea Cerna şi urcă printr-o serpentină largă, în culme. De aici se deschide o privelişte frumoasă asupra lacului. În continuare, şoseaua urmăreşte continuu culmea, trece prin cătunul Mînăstirea şi ajunge după 8 km în zona despădurită a platoului Munţilor Poiana Ruscă, în faţa noastră se zăreşte comuna Ghelari, din care se profilează cu un deosebit contrast clădirea mare a bisericii noi. În valea din stangă se văd lucrările miniere ale exploatării pentru minereu de fier.
Pentru a avea o privelişte generală asupra zonei de platou înalt, presărat cu satele pădurenilor şi asupra văilor care ferăstruiesc adînc acest platou, recomandăm o deplasare de 200 în de la drum pe dealul Cîrnu (757 m). Pentru aceasta căutăm un loc de acces printre gospodăriile localnicilor, fie imediat după prima stradă spre dreapta (pe care coboară drumul la cătunul Tulea din valea Govăjdia) de la intrarea în localitate, fie din strada menţionată, spre stanga. Din dealul Cîrnu cuprindem cu privirea localitatea minieră în întregime, satele Plop, Lelese, Cerişor, Sohodol, Ruda, situate pe platou, valea Govăjdia în nord-est, valea Runcului în nord-vest, valea Retişoara şi valea Nădrab (Sohodolului) în vest. La sud de masivul Poiana Ruscă se conturează în zare profilul Munţilor Retezat.

2. Comuna Ghelari – Vadu Dobrii

Posibilităţi de acces: din oraşul Hunedoara, 18 km drum modernizat la Ghelari (microbuz)
Distanţă: 37,5 km
Durată: 10 ore
Caracteristici: traversarea prin partea de est şi centrală a masivului Poiana Ruscă cu străbaterea platoului înalt. Traseu uşor de parcurs pe drum comunal şi forestier, dar istovitor din cauza lungimii. Nu prezintă dificultăţi de orientare. Diferenţă de nivel: 500 m.

Comuna Ghelari, situată la altitudinea de 700–740 m, în extremitatea estică a platoului înalt din Munţii Poiana Ruscă, este o localitate de „pădureni“ cu vechi tradiţii în minerit. Înainte de 1989 a devenit un important centru minier pentru exploatarea minereurilor de fier. Din punct de vedere arhitectonic, elementul dominant este o biserică monumentală care depăşeşte cu mult în înălţime toate clădirile comunale.
Din centrul comunei, coborîm pe strada principală spre sud în direcţia căminului cultural. După 200 m, trecem printr-o zonă de şa, din care la dreapta se desface drumul spre valea Retişoara, unde se află vechea gară a trenului care lega în trecut exploatarea minieră cu furnalele de la Hunedoara. Din această sa se deschide spre stînga noastră prima vedere asupra
pereţilor ruginii ai carierei vechi, din care acum cîteva decenii se mai exploata minereul de fier. După 500 m, înainte de a ajunge la cartierul nou, în dreptul unui indicator (spre Bunila), cotim pe o stradă la dreapta, iar după încă 300 m, spre stînga. În curînd ieşim din localitate şi drumul începe să urce lin spre dealul Mesteacănului. În jurul nostru se deschide o privelişte din ce în ce mai largă asupra platoului Munţilor Poiana Ruscă spre nord-est şi asupra partii de sud-est a masivului în direcţia opusă. La vizibilitate bună, în ultimul plan, spre sud, se conturează Munţii Retezat. Pe platou zărim spre nord-vest localităţile Plop, Cerişor şi Lelese. înspre est, pe platforma de care ne separă valea Tăului, se ridică blocurile din cartierul nou al Ghelarului.
De la Ghelari pînă la Vadu Dobrii drumul se menţine pe o distanţa de 21 km pe culmea („piciorul“) care urcă aproape imperceptibil pînă în zona centrală a masivului. După 2 km, de la Ghelari, trecem prin satul Ruda, a doua localitate de pădureni de pe traseu. Continuăm spre vest drumul de culme care, după ce ocoleşte un deal plat, coboară spre zona de şa în care se află situat satul Poieniţa Voinii. La intrarea în localitate, remarcam pe culmea îngustă din dreapta drumului, într-o poziţie deosebit de pitorească, o bisericuţă cu acoperiş roşu de ţiglă.
După ce trecem de Poieniţa Voinii, drumul ocoleşte pe la nord dealul Plesa, pentru a ajunge după 3 km în satul Bunila. Spre nord (la dreapta noastră) se află valea Poieniţei, sau valea Peştişele, dincolo de care se zăresc pe culme localitatea Alun şi cariera în care se exploatează marmura de Alun. Din dreptul dealului Plesa avem o frumoasă privelişte asupra văii care separă cele două sate de pădureni şi asupra numeroaselor terase amenajate în trecut de mîna omului în vederea asigurării unui minim de teren cultivabil necesar traiului.
Drumul traversează localitatea şi continuă pe culme spre Vadu Dobrii.
După 4 km, încep să apară primele pilcuri de pădure şi se conturează o pantă care marchează trecerea de la zona de platou înalt despădurită la zona muntoasă propriu-zisă, împădurită. În curînd ajungem la marginea zonei de pădure compactă. Aici întîlnim pe dreapta drumul care vine de la satele Sohodol şi Lelese. Cotim la stangă şi urmăm drumul în lungul marginii pădurii. Peste 1,6 km ne aflăm în dreptul vîrfului Muncelul (1149 m), cel mai înalt punct din traseu. În continuare, drumul coboară lin pe dealul Gruiului şi ajunge după 1,5 km la Vadu Dobrii. La intrarea în localitate întîlnim pe dreapta ruinele staţiei de funicular prin care în trecut era transportat minereul de fier la Ghelari. Vechile exploatări se află la 350 m spre sud, pe versantul văii Bîlii.
Vadu Dobrii, una din puţinele localităţi din ţară situate la peste 1000 m altitudine, este aşezarea de pădureni cea mai înaltă (în jur de 1100 m) din Munţii Poiana Ruscă. Satul se întinde pe 3 km în lungul culmii despădurite a Gruiului. Denumirea aşezării pare a se explica prin poziţia ei langă zona de colmatare (vad) cu luncă largă, a văii Dobra. Sat a fost intemeiat de munteni adusi in Tinutul Padurenilor pentru bocsarit. Intr-o perioada scurta (1700-1800), muntenii mentionati sunt asimilati de catre padureni. O contribute decisiva a avut-o, desigur, cultura populara robusta a padurenilor. Ne referim la port, obiceiuri, cantece, dansuri. La inceputul sec. al XX-lea, doar numele de familie, tenul brunet si, eventual, tipul antropologic mediteranean tradeaza originea lor munteana. La ieşirea din Vadu Dobrii spre vest se află unul din nodurile principale ale căilor de comunicaţie din interiorul masivului. Către nord se desprind drumurile carosabile spre localitatea Dobra, pe valea Dobra (valea Bătrîna), spre Hunedoara, pe valea Runcu şi drumul de care pe culme spre Poiana Răchitele – Muncelul Mic. Înspre est coboară un drum forestier în valea Bîlii care duce spre Hăşdău, iar spre vest continuă prin lunca Vadului drumul către Ruschiţa.

3. Gară Crăciuneasa – Valea Sohodolului – Sohodol Sat – Alun – Poieniţa Voinii – Ghelari

Posibilităţi de acces: de la Hunedoara la Teliucul Superior, 6 km drum modernizat şi în continuare 11 km drum nemodernizat pînă la Govăjdia, de unde încă 2,5 km la gara Crăciuneasa
Distanţă: 28 km
Durată: 8 ore
Caracteristici: traseu în „ţara pădurenilor“ prin zona de platou înalt din partea de est a Munţilor Poiana Ruscă, valea Sohodolului, săpată în roci dolomitice. Traseu pe drum uşor de parcurs, dar istovitor din cauza lungimii. Diferenţă de nivel: 550 m.

De la gara Crăciuneasa, urmăm pe valea Sohodolului (cunoscută în cursul inferior şi sub denumirea de valea Nădrabului) drumul în amonte, lăsand în urmă marea carieră pentru exploatarea dolomitei. Peisajul este tipic pentru văile săpate în roci dolomitice din zona de platou a Munţilor Poiana Ruscă: versanţi abrupţi cu stînci albe şi cenuşii care contrastează cu verdele vegetaţiei şi albastrul cerului. După 1,2 km, în dreapta noastră, pe un afluent al văii principale, urcă drumul spre satul Cerişor, cunoscut încă din trecut pentru exploatările de talc şi steatit. Denumirea localităţii pare să-şi aibă rădăcina tocmai în această bogăţie naturală a subsolului, uneori cu aspect de ceară. În curînd trecem de un afluent mare pe stingă noastră (valea Poieniţei sau valea Peştişele), pe care vine drumul de la cariera de marmură din Alun. La o distanţă de 1,5 km, remarcăm un alt afluent spre sud, valea Alunului, drumul vechi pe această vale asigurînd în trecut accesul la localitatea Alun. Înainte de a ajunge la o confluenţă situată la 3 km amonte de valea Alunului, în versantul din dreapta noastră, urcă drumul spre Lelese, localitate de pădureni situată tot pe platoul dolomitic şi cunoscută pentru exploatările de talc. La confluenţa menţionată, drumul spre Sohodol părăseşte valea şi continuă pe culmea dintre cele două ape. După 600 m ajunge în zona de platou, unde urmăreşte un timp culmea şi se îndreaptă apoi pe curba de nivel spre satul Sohodol, situat la izvoarele văii Sohodolului. După ce ajungem în strada principală a localităţii, cotim spre stingă şi urmăm această stradă spre sud-vest. În curînd drumul începe să urce şi după 750 m iese din sat. Urcăm în continuare lin pînă în dealul Boroslava Mică (1022 m), cel mai înalt punct din traseu. De aici drumul coboară 1,5 km pe culme spre sud-vest pînă în şaua de la izvoarele văii Văcărită (sub această denumire este cunoscut cursul superior al văii Sohodolului pe care am parcurs prima parte a traseului).
Din şaua menţionată, părăsim drumul, care în continuare duce spre Vadu Dobrii, şi ne îndreptăm spre stînga, pe drumul de culme spre localitatea Alun. Pe o distanţă de 3,5 km mergem pe o culme lată, fără pădure, ocolind la sud bazinul văii Văcărită. La nord de valea menţionată, zărim în curînd satul Sohodol, înghesuit între două dealuri înierbate. După ce trecem de dealul Curcubelu, coborîm spre satul Alun. De la intrarea în localitate urmăm drumul spre dreapta, trecem de cariera de marmură Alun la ieşirea din localitate şi coborîm pe drumul carierei în valea Poieniţei. Deasupra noastră, înspre sud, se află satul Bunila. În continuare, mergem pe drumul carosabil lingă firul apei spre aval circa 800 m, pentru a urca
apoi în versantul din dreapta noastră (sudic) pe un drum care ne scoate în drumul de culme dintre satele Bunila şi Poieniţa Voinii, aproape de intrarea în Poieniţa Voinii. Trecem prin această localitate de pădureni cu o biserică mică în poziţie deosebit de pitorească, situată pe un dîmb din culmea îngustă de la ieşirea din sat şi continuăm drumul spre Ghelari prin Ruda (pentru descriere, vezi prima parte a traseului 1). De la Ghelari putem coborî cu microbuzul la Hunedoara sau la motelul „Cinciş“.

4. Gara Crăciuneasa – Lelese – Cerişor – Crăciuneasa

Posibilităţi da acces: de la Hunedoara la Teliucul Superior – 6 km drum modernizat şi în continuare 11 km drum nemodernizat pînă la Govăjdia, de unde încă 2,5 km la gara Crăciuneasa
Distanţă: 17 km
Durată: 5–6 ore
Caracteristici: traseu prin „ţara pădurenilor“ în zona de platou înalt, calcaros, din partea de est a Munţilor Poiana Ruscă – valea Sohodolului şi localităţile Lelese şi Cerişor. Se parcurge fără dificultăţi. Diferenţă de nivel: 260 m.

Prima parte a traseului este comună cu traseul 2. De la gara Crăciuneasa, trecem pe lingă marea carieră de dolomită şi urmăm drumul pe valea Nădrabului spre amonte. După 1,5 km întîlnim drumul care, în dreapta noastră, coboară de la Cerişor (pe care ne vom întoarce), iar după încă 750 m lăsăm în urmă, în stînga, drumul spre cariera de marmură Alun, care urcă pe valea Poieniţei (sau valea Peştişele). În continuare, valea cu aspect tipic pentru relieful carstic din zona de platou dolomitic se numeşte valea Sohodolului. Peste 1,5 km ajungem la confluenţa cu valea Alunului (la stînga noastră). La o distanţă de 2,5 km de la această confluenţă, urcăm în versantul văii din dreapta noastră pe drumul spre Lelese. După 1 km ajungem în satul de pădureni situat pe platou. Pe strada principală cotim la dreapta pentru a părăsi localitatea în direcţia nord-est, spre Cerişor.
Drumul spre Cerişor străbate pe o distanţă de 4 km una din regiunile cele mai tipice din zona platoului dolomitic. După ce ocoleşte Dealul cu Calea (765 m), punctul cel mai înalt al traseului, drumul intră în satul Cerişor. De la intrarea în sat, ne îndreptăm către sud-est (dreapta), spre partea estică a localităţii. După 750 m, respectiv cu 150 m înainte de biserică, cotim pe o stradă spre sud (dreapta) şi părăsim comuna în direcţia dealului Cerişor (759 m), pe care se află exploatarea pentru talc. După ce trece de lucrările miniere, drumul coboară printr-o serpentină largă în valea Spinului, pe care ajunge după circa 1 km în valea Nădrab, la circa 1,5 km amonte de gara Crăciuneasa.

5. Comuna Hăşdău – Cheile Cernei – Lunca Cernii

Posibilităţi de acces: din oraşul Hunedoara 19 km, sau de la motelul „Cinciş“ 11 km, pe sosea asfaltată pînă la Topliţa. Be aici, 8,5 km drum neasfaltat la Hăşdău prin Dăbîca (autobuz).
Distanţă:11 km
Durată: 4½ ore
Caracteristici: traversarea cheilor Cernei. Traseu dificil pe 6 km prin chei, în rest 5 km pe drum forestier şi comunal, fără diferenţă de nivel notabilă.

La Hăşdău ajungem cu autobuzul plecînd fie din Hunedoara, fie de la motelul „Cinciş“. Din centrul comunei, urmăm către vest drumul spre Lunca Cernii. În curînd lăsăm în urmă ultimele case ale localităţii şi după încă 0,5 km ajungem la confluenţa văii Cerna cu Valea Ursului. Aici drumul se bifurcă. Spre stînga continuă pe Valea Ursului drumul spre Lunca Cernii, iar spre dreapta în lungul văii Cerna drumul forestier valea Bunila (Bîlii) – Vadu
Dobrii. Mergem în continuare pe drumul din valea Cernei, care se îngustează brusc între versanţi cu pante abrupte. După 1,5 km valea face un cot mare spre vest şi după încă 0,5 km confluează cu valea Bunila, ale cărei izvoare se află în partea centrală a masivului, sub localitatea Vadu Dobrii. Aici părăsim drumul forestier, care continuă pe valea Bunila, şi ne îndreptăm spre sud (spre stînga) urmînd valea Cerna. Versanţii văii devin din ce în ce mai abrupţi şi stîncoşi. Drumeagul de lingă firul apei se pierde lăsînd loc unei poteci care în zonele mai dificile se pierde şi ea.
Cheile Cernei sînt săpate adînc de apa în roci metamorfice dure, şi anume în gnaise cenuşii masive în care se disting cu ochiul liber noduli albi de feldspat cu diametrul pînă la cîţiva centimetri (gnaise oculare). Înălţimea versanţilor abrupţi, acoperiţi în parte de pădure, atinge 200 m. Lungimea strîmtorii este de 6,2 km. Valea urmăreşte un curs sinuos între pereţi stîncoşi care, în special în jumătatea sudică, coboară uneori pînă în firul apei, nelăsînd loc pentru potecă. De aceea traversarea cheilor Cernei întîmpină în cîteva locuri dificultăţi, în special în perioada cu debit ridicat de apă. Parcurgerea strîmtorii necesită în asemenea situaţii trecerea prin apă, care în general nu prezintă adîncime mare. În cazul în care considerăm că trebuie să abandonăm la un moment dat traseul, se poate încerca fie o ocolire a zonei dificile prin versantul stîncos, fie se poate urca, cu un oarecare efort, în versantul din stînga noastră, în sensul mersului, pentru a ajunge pe culmea dintre valea Cernei şi Valea Ursului. În cazul în care după acest urcuş nu am întîlnit drumul carosabil Hăşdău-Lunca Cernii, ne îndreptăm pe culme spre dreapta (vest) pînă ajungem în drumul amintit.
La ieşirea din chei, valea se lărgeşte brusc. În versantul despădurit din stînga noastră se zăreşte drumul Hăşdău – Lunca Cernii care, pentru a evita strîmtoarea Cernei, traversează culmea de la izvoarele Văii Ursului. Urmînd spre amonte lunca văii, ajungem în curînd la drumul amintit. În continuare, ne înscriem într-un cot larg al văii, după care întîlnim primele case din Lunca Cernii de Jos.
Comuna Lunca Cernii de Jos este localitatea cea mai „deşirată“ din Munţii Poiana Ruscă. Gospodăriile oamenilor se întind în lungul văii pe o distanţă de 7 km. Pînă la confluenţa văii Cerna cu valea Negoiului aşezarea se numeşte Lunca Cernii de Jos, în timp ce în amonte de această confluenţă se întind Lunca Cernii de Sus şi Gura Bordului.
De la Lunca Cernii, ne putem întoarce cu autobuzul la motelul „Cinciş“ sau la Hunedoara.

6. Vadu Dobrii – Valea Runcului – Hunedoara

La intrarea în localitatea Vadu Dobrii, situată pe un plai de culme, la peste 1000 m altitudine, ne aflăm la unul din nodurile principale ale căilor de comunicaţie din interiorul masivului unde se întîlnesc 7 drumuri importante, dintre care trei drumuri forestiere carosabile (V. Bîlii, V. Runcului şi V. Vadului) şi patru drumuri de care pe culme spre Ruschiţa, Poiana Răchitele, Ghelari şi Meria.
Fără a trece prin localitatea Vadu Dobrii, traseul urmăreşte spre stangă drumul forestier care coboară în valea Runcu. Spre deosebire de valea Dobra, săpată în şisturi cristaline, valea Runcu străbate pe cea mai mare parte a cursului masivul de roci dolomitice şi calcaroase din estul Munţilor Poiana Ruscă (dolomitele de Hunedoara). De aceea, aspectul reliefului este dominat de versanţii stîncoşi abrupţi. În cursul mijlociu al văii străbatem comuna Runcu Mare, care se întinde în lungul albiei înguste pe o distanţă de 7 km. La confluenţa cu valea Nădrab, în dreptul localităţii Govăjdia, întîlnim fosta linie ferată îngustă care leagă Crăciuneasa de Hunedoara, pînă acum un deceniu singura cale de transport a minereului de fier de la Ghelari la furnalele de la Hunedoara.
În aval de gara Govăjdia, valea poartă denumirea de valea Govăjdia. Este încadrată de asemenea între versanţi abrupţi constituiţi din roci dolomitice. Urmînd drumul în continuare pe această vale, lăsăm în urmă cătunele Tulea şi Căţinaş, trecem pe sub linia ferata subterana de transport a minereului de la Ghelari la Teliuc şi ajungem după 9 km la Teliucu Superior. De aici urmăm spre stînga şoseaua asfaltată spre Hunedoara, în lungul văii Cerna.
Trecem prin centrul minier Teliuc şi pe lîngă staţia de îmbogăţire a minereului de fier carbonatic prin prăjire şi ajungem după 6 km la Hunedoara.
Variantă: Dacă dorim să înnoptăm la motelul Cinciş, urmăm drumul modernizat care între Teliucu Superior şi Teliucu Inferior urcă în serpentine în versantul din dreapta noastră, spre comuna Cinciş. Înainte de a intra în localitate, coboram spre dreapta pe un drum modernizat, care, trecînd pe lîngă barajul şi lacul Cinciş, ajunge după 2,5 km la motel.

7. Hunedoara – Teliuc – Valea Runcu – Vadu Dobrii – Valea Bîlii (Bunila) – Hăşdău – Motelul Cinciş

Distanţă: 78 km
Caracteristici: traversează partea estică a Munţilor Poiana Ruscă. Drum nemodernizat. Asfalt numai între Hunedoara – Teliucu Superior (6 km) şi între Topliţa – Motel Cinciş (8,5 km).

Prima parte, de la Hunedoara pînă la Vadu Dobrii, este comună cu traseul 6 (vezi descrierea la acest traseu). De la Hunedoara mergem pe drumul modernizat spre Teliuc, pînă la confluenţa văii Cerna cu valea Govăjdia. Aici, în dreptul localităţii Teliucu Superior, situată în faţa barajului Cinciş, părăsim drumul modernizat care continuă spre Ghelari şi urmăm spre dreapta drumul nemodernizat din valea Govăjdia. La cătunul Govăjdia lăsăm la stînga drumul şi fosta linia ferată îngustă spre valea Nădrabului (gara Crăciuneasa) şi continuăm spre dreapta pe drumul din valea Runcu. După ce trecem de localitatea Runcu Mare, ajungem în zona de creastă în dreptul satului de pădureni Vadu Dobrii, situat pe un plai la peste 1000 m altitudine. Fără a trece prin centrul localităţii, traseul continuă pe drumul care coboară spre stînga în valea Bîlii (Bunila). După 14 km ajungem la confluenţa cu valea Cerna, care în acest loc iese din strîmtoare (Cheile Cernei, vezi traseul 5).
Continuăm drumul în aval pe valea Cernei. În curînd (2 km), valea se lărgeşte brusc lăsînd loc unei zone largi de aluviuni pe care se află situată comuna Hăşdău. Din dreapta vine pe valea Ursului drumul de la Lunca Cernii. După ce trece de localităţile Hăşdău şi Dăbîca, valea Cerna coteşte spre nord şi se îngustează din nou între versanţi cu pante accentuate. După 3 km ajungem la satul Topliţa, situat la confluenţa cu valea Vălariţa. Pe dealul din faţa noastră (nord) se află centrul minier Ghelari. De la Topliţa pînă la motelul „Cinciş“ (8,5 km) drumul este asfaltat, în curînd ajungem la coada lacului Cinciş şi trecem de cabana „Izvoarele“. După un intrînd mai accentuat pe valea Lingina (afluent pe dreapta), drumul iese din strîmtoarea văii într-o zonă deschisă, în care lacul se lărgeşte mult. Trecem de campingul „Izvoarele“, situat pe malul apei, ocolim un afluent pe care lacul trimite un intrînd şi în curînd ajungem la motelul „Cinciş“, situat pe un promotoriu înalt deasupra lacului.

sursa: Kräutner, Hans-Georg: Munţii Poiana Ruscă. Ghid turistic.

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. sofianu ilie permalink
    02/12/2010 5:32 pm

    Il rog pe Sergiu sa ma caute la tel. 0254610245, 0740873024. Toate incercarile mele de a-l contacta au dat gres.Multumesc celor care transmit mesajul. Cu stima si respect,Ilie,Musariu-Brad

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: