Skip to content

Tara Padurenilor fara Padureni!

04/06/2012

Ca hunedorean, originar din neam- de – neamul alor mei din Tara cu nume istoric numita Tara Hategului, ramificat si cu neamuri din Muntii Orastiei (Piatra Rosie, Bosorod, Valcele Bune, Pesteana), Tara cea vecina peste dealurile Depresiunii Hategului cu Muntii Retezat si cu ceea ce – cu simtire si talent narativ Constantin Gaina numeste Tara Padurenilor, opinez ca numele e impropriu, nici padurenii nu uzeaza de sintagma acest toponimic. in documente istorice zona muntilor Poiana Rusca apare ca Tinutul Padurenilor…in regiunea Hunedoara, bogata in munti si delurime, rauri si lunci (vai), lacuri montane si sesuri fertile, aceste vechi denumiri specifice mai cu seama dupa muntii locuiti, sunt decise probabil dupa vremelnicul uz notarial din Imperiul Austro-Ungar, fie ” tari”,( landuri), fie ” tinuturi”, sintagma suferind arealul dat – acceptat si numit intru locuire- folosire conditionata de dari, biruri, taxe, alte si mai apasatoare in veac…( tinut , intre-tinut?) unei populatii locale ab origine… in Valea Streiului, dar si pe varfurile vitrege – izolate ale Ruscai, ori pe Valea Muresului, Simeria, Deva, in amonte spre motime, prin secolele XIV- XV, au fost stramutate inclusiv populatii rurale, inclusiv diversi mestesugari si (sau) chiar mici nobili scapatati, din alte tinuturi romanestio, dar si din Slovenia, Macedonia, aromani, meglenoromani, chiar si ramuri grecizate undeva sub Dunare si fiind in reflux spre origini… E o pulsatie in timp si spatiu, amindindu-ne de Mama Natura, unul ce este fie complice, fie infratit cu Omul…Uneori supravietuirea este subvietuire. Sigur este ca pamantul a trebzut mereu fi lucrat, ca subsolurrile au trebuit mereu explorate, ca oamenii s-au hranit si i-au hranit si pe altii, nu odata daruind, apoi fiind pradati…Dreptatea, in istorie, pare-se este utopie, iar adevarul este gonflabil, dupa care-cum ia in stapanire ( ca bine primit, apoi devenit stapan prin abuz),… Nu degeaba atat momarlanii din Valea Jiului, cat si localnicii vechi din tinuturile sus invocate, au o vorba despre venetic ( venituri, cu accent pe u, dar mai ales Barabe… De unde vine acest cuvant, altadata… Eu cred si stiu ca e o chestiune de comportament antionomic: nomadismul( stramutarile, venirile, tupeismul, nuante ale vandalismuluzi istoric- pe de o parte, si prea- rabdarea ori bucavointa a sedentarului, a omului locului ( …),… Iar ca factor diabolizat, specularea acestui dualism artificial, de catre vremelnicii “ocupanti ai propriei tari”.

Citește mai mult…

Maria cu chei la brau

30/04/2010

Daca vrei sa stii unde traiesc vulturii, atunci trebuie sa ajungi neaparat la Cerisor, satul de piatra din Tinutul Padurenilor. Dupa ce-ai trecut de Ghelari si Gavojdia si-ai lasat in urma minele de fier si de talc, dupa ce-ai trecut si de Lelese, nu-ti ramane decat sa tii drumul serpuit peste dealuri si tarini scurmate de mistreti. Si dupa ce-ai ajuns sus de tot, in vatra satului, nu poti decat sa te fericesti in gand si sa-ti lasi privirea sa pluteasca departe, pana in locul in care linia cerului si-a pamantului sunt una.

Citește mai mult…

Poveste din Tara Pădurenilor

30/04/2010

…”De la Târgu Jiu or venit, Curpen, fost un sat acolo, Curpen, comună şi de-acolo or venit. Şi s-or aşezat aicea, la pădure ş-or tăiat-o ş-or făcut cărbuni cum zâc, ş-or dat la Inedoara ş-o rămas acum care une o tăiat acol o rămas, ş-o făcut bordei în pământ. Oamenii or plecat de-aicea tăt din cauza iişcolii şi dintr-a apii că n-or avut apă, apa departe, copiii trăbă să-i ducă pin Topliţa să-i trimeată or la Teliuc or la Nedoara, n-aveu une s-ăi ntr-altă parte să înveţe să meargă la işcoală, numa p-aci. Apăi s prea departe. Aici am rămas numa patru bătrâni…( pauză). Patru bătrâni am rămas şâ….(pauză lungă), altcineva n-o mai rămas nime. Plecat tă pă rînd… (pauză), or cumpărat p-acolo, ş-or făcut şi aicea nu mai vin mai mult…( pauză lungă, latră câinii). Nu, nu să mai întoarce nime…

Citește mai mult…

Biserica părăsită din ţinutul Pădurenilor

28/12/2009

Biserica din Valari

E în obiceiul românilor ca, după ce îşi fac prieteni noi, să-i uite pe cei vechi, după ce se delectează cu mâncăruri intrate de curând în uz, să abandoneze vechile obiceiuri culinare, după ce ridică biserici trainice, să le lase de izbelişte pe cele de demult. Nu-i vorbă că noi ne abandonăm şi nemotivat, ca să nu spun că ne renegăm rădăcinile. Este în caracterul nostru să nu facem nimic pentru paginile de istorie care se mai păstrează încă şi aşteaptă să fie puse în valoare. Este şi cazul unei bisericuţe de lemn din localitatea hunedoreană Vălari, în plin ţinut al Pădurenilor. Şi ea a fost lăsată să sucombe singură. Ca o biată bătrânică ce se află…

Citește mai mult…

Tinutul Padurenilor

28/12/2009

Odata cu renasterea naturii, primavara ne duce cu gandul spre locuri inedite, salbatice, in care zgomotul, agitatia si poluarea oraselor raman niste amintiri pierdute. Incepand cu acest numar, ne-am propus sa va facem cunoscute toate locurile frumoase din judetul nostru, locuri care merita vazute si revazute in calatoriile noastre. Dar, sa purcedem la drum… Incepem cu Tinutul Padurenilor, una din zonele cele mai pitoresti ale Romaniei.

Citește mai mult…

Vacanţă în Ţara Fierului

28/12/2009

Cele două bătrâne “dacii” s-au pornit gospodăreşte pe drumul ce duce de la Hunedoara spre inima Ţinutului Pădurenilor, chiar dacă motoarele lor erau încinse ca o plită numai bună pentru prăjit nişte ouă. Căldură mare ! În carapacele încinse, visând frumos la aerul condiţionat din dotarea altor maşini ale radioului, fierbând în suc propriu, cum se spune, şi măsurând cu stoicism fiecare kilometru lăsat în urmă, am dat peste primele semne de părăginire din Ţara Fierului. La Teliuc, pe valea Cernei, până şi pietrele au… ruginit (cele care mai aveau ceva urme de fier în structura lor). Ioan Suciu, băiatul cu obiectivele, s-a pus pe fotografiat şi filmat la bolovani şi cariere părăsite, de unde s-au extras mii de tone de minereu, până cand siderurgia noastră, alături de alte ramuri industriale, a devenit un morman de fier vechi, numai bun pentru export. Din nefericire, nu am dat numai de foste repere industriale, ci şi de foste sate pădureneşti, cum ar fi Alunu, unde chiar dacă mergi pe un drum de marmură şi întâlneşti case de marmură sau te închini la o biserică numai din marmură, unicat în lume, nu prea ai cui da bineţe pe uliţele satului. Sate depopulate sunt multe în Ţinutul Pădurenilor, efecte ale industrializării, cooperativizării, izolării şi, mai ales, lipsei infrastructurii de toate felurile. Drumurile din pădurenime arată ca la facerea lumii, dar sunt pavate în fiecare campanie electorală cu… bune intenţii de cei ce voiau să capete de la popor spor de somn pe patru ani. Suciu filma, eu înregistram, iar oamenii cu care vorbeam – oftau. Oftau după căciula de bani ce se câştiga pe vremuri de la minele, uzinele şi carierele din zonă, că aşa au apucat ei să-şi ridice case mari, din cărămidă, la care nu le mai şti numărul ferestrelor. Ferestre care însemnau tot atâtea camere, spre deosebire de casa din lemn, cu târnaţ, cămară şi o cameră cu căloni, adică o vatră liberă, unde se făcea focul pentru încălzit, pregătit mâncarea şi chiar pentru iluminat. De multe ori la lumina căloniului şi, eventual, al unui opaiţ cu seu de oaie, pădurencele coseau seri şi nopţi la rând, fie zestrea de măritiş, fie cămeşile şi izmenele bărbaţilor sau hăinuţele pruncilor.

Citește mai mult…

Cheile Cernei

28/12/2009