Skip to content

Tinutul Padurarilor nu moare…

28/12/2009

23 aprilie 2002. Cuvinte mari, promisiuni – atunci toate pornite din suflet – insoteau cantecul spre neuitare. Tensiunea clipei, impodobita doar cu lacrimi si flori, a facut curand loc intrebarilor… Fara Dragan va mai exista Sarbatoarea Padurenilor? Daca gazda a plecat, ramanem cu inima cernita sau cantam si ne veselim? Ca intotdeauna, padurenii au privit spre cer convinsi ca Dumnezeu ii vegheaza si ii indruma spre bine… Au gandit si au zis: „Fie voia lui Dragan”…


Mi s-a parut straniu acum cativa ani, cand un mester din Obarsa a inscris aceste vorbe pe toate oalele pregatite pentru targul din Padureni, de pe Dealul Cornetului. Am zis atunci ca e totusi prea mult, pentru ca noi, din mosi stramosi, ne-am invatat sa spunem doar atat: „Cum o vrea Dumnezeu”. Am incercat sa inteleg, sa patrund sensul acestor vorbe, vorbele unui om care nici macar nu era padurean. Care a fost voia lui Dragan? Cantecul amintirii adunat in casa parinteasca, intr-un mic muzeu, drumul pietruit asteptand oaspeti, Caminul Cultural din Poenita Voinii, care acum ii poarta numele, indemnul de a aduce lumina pentru eroi langa troita, la margine de sat… Doinele lui… Si sarbatoarea, mai ales sarbatoarea, care vine din vremi de departe, continuand si contopind nedeile de odinioara, din satele padurenesti. Acum se tine, ca toate sarbatorile noastre, cu lume multa, cu fripturi, cu mici si bere, dar, dincolo de influentele lumii moderne, se petrece ceva cu totul aparte la Poenita Voinii. De cativa ani buni, nu mai vin aici doar padurenii. Se aduna din toate tinuturile romanesti oameni care s-au regasit in doinele lui Dragan si s-au lasat in voia dorului… Vin oaspeti in Dealul Cornetului, cu masini, se aseaza cu corturi, pregatiti sa ramana si sa petreaca macar trei zile, ca-n povestile de demult.

Dragan a fost pentru noi cum ar fi un rege pentru o tara…” (din cuvintele unor padureni)

Ma gandeam cu teama ca anul acesta nu vor mai fi oaspeti, nu va mai fi sarbatoarea… sarbatoare. Fara Dragan Muntean in Padureni? Ma bucur ca m-am inselat. Venind dinspre Ghelar, am vazut lumea de pe lume, costumele padurenilor infloreau locul, iar colegii si prietenii lui Dragan au adus si acum cantecul adevarat din toate tinuturile romanesti si, asa cum el si-a dorit, „Mostenitorii” si
„Mugurii de Tezaur” ii continua cantecul.
Oficialii judetului Hunedoara, oameni de cultura si mari iubitori de folclor, au adunat ganduri bune pentru locuitorii acestui tinut binecuvantat de Dumnezeu, pentru Dragan al lor, iar vremea a fost dupa sufletul oamenilor. O editie speciala a revistei „Semne” a fost dedicata lui Dragan Muntean.

E bine sa lasi urma pe pamant…

Avem noi un fel aparte de a ne bucura. Asa am invatat, asa stim de la cei batrani ca in momente de mare sarbatoare, dar si in clipe de cumpana, cei plecati se intorc langa ai lor. Padurenii stiu. Padurenii cred. Si, de fiecare data, de sarbatoarea lor, intai merg la slujba, ii pomenesc pe cei morti, aducandu-le lumina, si abia apoi canta si se veselesc.
La slujba de duminica, bisericuta din Poenita Voinii a devenit neincapatoare… Padurenii si oaspetii lor, familia, prietenii si colegii de scena si-au adunat toata puterea gandului pentru a mai ajunge macar o data in lumea lui Dragan si cu dragostea lor sa-i insoteasca drumul spre lumina. S-au spus vorbe frumoase, iar florile care l-au insotit pretutindeni in luminile scenei s-au impodobit acum cu roua de nepretuit.
A avut Dragan prieteni multi, i-a apropiat prin cantecul lui, chiar atunci cand anumite convingeri erau parca facute sa-i desparta. Aflam uneori tarziu cat pretuieste omul de langa noi… Credeam ca stiu multe, dar mai sunt atatea de spus despre Dragan Muntean, despre padurenii lui… Din cuvintele Parintelui dr. Ioan Octavian Rudeanu, acum diriguitorul culturii in judetul Hunedoara, am aflat ca la slujba din acea zi Sfanta Impartasanie s-a aflat in Potirul daruit de Dragan bisericutei in care a fost crestinat… ca si odajdiile preotilor… si multe altele pe care bunul- simt al fiului de taran le-a tinut tainuite.
Intre zambet si lacrima a fost totusi Sarbatoarea Padurenilor. In 2002, cu voia lui Dumnezeu si asa cum ar fi dorit Dragan Muntean, lumea de pe lume, prietenii si colegii au venit la Poenita Voinii… si sarbatoarea a durat mai multe zile, ca-n povesti…Marioara Murarescu
18 august 2002, Poenita Voinii

http://www.formula-as.ro/2002/532/cultura-9/cultura-3519

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: